Orgolii.

Imi urasc orgoliul.Si ii urasc pe oamenii care au prea mult orgoliu si nu stiu sa lase de la ei nici in situatii speciale ce contin oameni speciali.Astfel,din prea multa bunatate[a.k.a. prostie] mi-am calcat de mai multe ori orgoliul in picioare si am renuntat la ce imi facea mie un bine ca sa le fie bine altora,sa fie ei fericiti.Si asta doar pentru ca fericirea unora conteaza pt mine mai mult decat propria mea fericire.Si urasc asta la mine pentru ca unii oameni [majoritatea] m-au dezamagit si m-au facut,nu o data,sa regret ca am facut atat de multe pentru ei.Dar am crescut si lovindu-ma de zidul adevarului am realizat cine merita cu adevarat sacrificii si cine nu.Si pot sa-mi dau seama ca EL merita tot ce e mai bun pe lumea asta.Toata iubirea,toata fericirea,toate lucrurile frumoase,toate zambetele,toate cuvintele din suflet...
Asa ca...
Regret orice clipa in care orgoliul meu a fost dus la extreme si...
Regret orice clipa in care puteam sa-ti spun ca TE IUBESC si nu am facut-o.Pentru ca orice cuvant frumos lumineaza o zi si schimba multe.
In concluzie...
TE IUBESC!!!

Stii ca...

Stii ca tacerea asta ma omoara nu?
Stii ca as vrea sa ma strangi in brate asa de tare incat sa nu-mi mai simt coastele nu?
Stii ca as vrea sa ma lasi fara aer?
STII?!
Nu stii!nu stii nimic.nu stii deloc.si e doar din vina mea.Ma urasc.
De fapt nu ma urasc.
Ma iubesc pentru ca tu ma iubesti.
SI TE IUBESC MA!

Tac.

Mi-a spus sa tac.Nu pot sa ii mai spun nimic.O sa tac si o sa astept.O sa astept sa imi puna un "<3".sau sa plece si sa se faca idle.si sa nu imi spuna nimic decat dupa minim 10 minute.
cum sa ajungi in asa stare?cum sa ai atata nevoie de cineva?!cum?!
vreau.decinumaipot.vreau.vreaulatine.ACUM!

Nu inteleg.

Nu o sa pot niciodata sa inteleg legatura asta dintre noi.Nu pot nici macar s-o descriu.E atat de puternica si de speciala si nu ma lasa sa fac nimic fara ca gandul sa-mi zboare la tine.
De ce?nu intreb asta doar ca sa aflu raspunsul.Intreb pentru ca sunt confuza si nu inteleg cum de ai aparut si totul s-a intamplat asa de repede.Ma simt ca si cum te-am cunoscut acum 1000 de ani si inca esti langa mine.Si cand esti aproape mi-e dor de tine.Ma simt ca si cum nu te-am vazut de multi multi ani si urmeaza sa te vad.Dar sunt multe obstacole in calea noastra.Si abia astept sa ajung in bratele tale pentru prima oara dupa atata timp.Si abia astept sa iti simt buzele reci lipite de ale mele.Si sa te strang tare tare juma' de ora in brate si sa-ti spun ca mi-ai lipsit.Chiar daca nu te-am mai vazut inainte.
E greu asa.E destul de greu sa stiu ca nu esti langa mine.E si mai greu cand orgoliul din tine nu ma lasa sa respir si sa ma bucur de tot ce avem.Dar totul se termina cand eu cedez si iti revii.Si partea ta buna iese ca deobicei la lumina.Ador asta.Ma faci sa promit.Ma faci sa spun cuvinte pe care nu le-as fi spus nimanui,niciodata.Scoti tot ce e mai bun din mine,si cel mai important,ma faci fericita.
Nu vreau sa pleci niciodata de langa mine.Nu vreau sa te pierd.Nu vreau sa gresesc si nici sa intervina cineva intre noi.Vreau sa ne rupem de lume si sa traim undeva doar noi doi.Fara intrigi si minciuna.Fara ura si rautate.Doar noi si sentimentele noastre.Noi si cuvintele.Noi si ...sufletele noastre.Inima ta bate in acelasi timp cu a mea.Si amandoua bat una pentru cealalta.Pentru ca asa a vrut Dumnezeu.Pentru ca e scris acolo sus sa fie asa.Si nu o sa te las niciodata.Pentru ca TE IUBESC!
P.S.: Post for MY HONEY.<3